Sarm Gorj

Venus este a doua planeta de la Soare si a sasea ca marime. Orbita lui Venus este cea mai apropiata de cerc dintre toate planetele, cu o excentricitate de mai putin de 1%, diferenta de distanta la Soare intre periheliu si afeliu este de numai 1,5 milioane de km.
Venus, numita Afrodita in mitologia greaca si Ishtar la babilonieni, este zeita dragostei si a frumusetii. Este cunoscuta din vremuri preistorice. Este cel mai stralucitor obiect ceresc, cu exceptia Soarelui si a Lunii.
Ca si Mercur, Venus este o planeta inferioara, de aceea, prezinta faze care se pot vedea cu un telescop. Observatiile lui Galileo asupra acestui fenomen au constituit o dovada importanta in favoarea teoriei heliocentrice a lui Copernic, asupra sistemului solar.
Rotatia lui Venus este oarecum neobisnuita in sensul ca este si foarte lenta, 243 zile terestre pentru o zi pe Venus, putin mai lunga decat anul pe Venus si retrograda.
Uneori referirea la Venus se face prin planeta sora Pamantului. In unele privinte sunt chiar similare: Venus este cu doar 300 de km mai mica decat Pamantul in diametru, densitatile si compozitiile lor chimice sunt asemanatoare.
Datorita acestor similaritati, s-a crezut ca dincolo de norii densi, planeta arata ca si Pamantul si ca poate chiar gazduieste viata. Din nefericire insa studii mai detaliate ale lui Venus arata ca aceasta este cu mult diferita de Pamant sub diferite aspecte. atmosferica a lui Venus este la suprafata de 90 de atmosfere.
Este compusa in mare parte din dioxid de carbon. Exista multe straturi de nori compusi in mare parte din acid sulfuric. Acesti nori blocheaza complet vizionarea suprafetei lui Venus. Aceasta atmosfera densa produce un efect de sera care creste temperatura suprafetei lui Venus de la 126° C de grade pana la 470° C.
Vanturile de la nivelul norilor sunt foarte puternice, cu viteze de pana la 350 km/h, spre deosebire de cele de suprafata care sunt foarte lente, atingand nu mai mult de cativa kilometri pe ora.
Relieful lui Venus consta in campii line, fara prea multe forme. Exista cateva depresiuni intinse: Atalanta Planitia, Guinevere Planitia, Lavinia Planitia. Mai sunt doua zone inalte: Ishtar Terra in emisfera nordica si Aphrodite Terra de-a lungul ecuatorului.
Interiorul lui Ishtar consta in mare dintr-un platou intins, Lakshmi Planum, care este inconjurat de muntii cei mai inalti de pe Venus printre care se numara si masivul Maxwell Montes.
Conform datelor de pe radarul de imagine al lui Magellan o mare parte a suprafetei lui Venus este acoperita de scurgeri de lava. Mai exista cativa vulcani masivi similari cu Hawaii sau Olympus Mons, cum ar fi Sif Mons. Descoperiri recente arata ca pe Venus vulcanii sunt inca activi, insa numai in anumite puncte care sunt mai fierbinti.
Este posibil ca Venus sa fi avut odata mari cantitati de apa ca si Pamantul, care insa s-au evaporat. Venus este in prezent destul de uscata.
Pe Venus nu exista cratere mici semn ca ca toti meteoritii mici au ars in atmosfera densa a planetei inainte de a atinge suprafata. Pe Venus craterele par a fi grupate aceasta indicand faptul ca meteoritii mari care ajung pana la suprafata planetei se sparg de obicei in atmosfera.
Imaginile de pe Magellan arata o mare varietate de forme interesante si unice cum ar fi vulcanii in forma de clatite care par a erupe un strat subtire de lava si coronae care par a fi turnuri prabusite peste camere imense de magma.
Interiorul lui Venus este probabil foarte asemanator cu cel al Pamantului: compus un miez de fier de aproape 3000 km in raza, un strat de roca topita inconjurand ca o manta marea majoritate a planetei. Date recente de pe Magellan cu privire la gravitatie arata ca scoarta lui Venus este mai puternica si mai densa decat s-a crezut pana acum. Ca si pe Pamant, convectia din manta produce presiune pe suprafata insa aceasta se observa in regiuni relativ mici in loc sa fie concentrate pe regiuni plate si intinse cum e cazul Pamantului.
Venus nu are camp magnetic probabil din cauza rotatiei foarte lente.
Venus nu are sateliti.

• Efemeride Venus Ianuarie 2010